Cu ce rămânem după meciurile din Grupa A, de la CM de Handbal Feminin 2017?

Este foarte important ca atunci când pornești la drum spre un turneu final să înțelegi complexitatea acestuia, să fii conștient de propria valoare și să nu impui obiective nerealizabile. Și se pare că din acest punct de vedere, anul acesta a fost cel mai prielnic pentru România. De obicei, echipa avea impus obiectivul – medalia – de fiecare dată când pleca la un turneu final, fără a se ține cont de aspectele de mai sus. Și se pare, cel puțin  până acum, că această înțelegere ajută foarte mult echipa.

Primele concluzii, la cald, sunt simple: a fost bine, poate peste așteptările multor fani și cunoscători ai handbalului românesc. Nu jocul în sine a fost cel mai îmbucurător aspect, pentru că au fost destule momente în care schemele nu au mers așa cum trebuia sau în care apărarea nu s-a coordonat și s-au primit goluri ușoare, ci mai degrabă atitudinea din teren.

Aceste meciuri din Grupa A, ne-au arătat că oricare dintre fetele din naționala României, atunci când intră pe teren, dă tot ce are mai bun pentru a ajuta echipa, indiferent că este o jucătoare debutantă sau una cu mai multă experiență. Astfel, echipa se poate măsura cu echipe mult mai bine cotat, iar obiectivul Tokyo 2020 pare mult mai realizabil. Toate acestea sunt posibile dacă continuă pregătirea la fel de susținut cum a făcut-o în ultima perioadă, și pentru acest Campionat Mondial.

Privită per ansamblu, România a fost foarte aproape de nivelul ei maxim arătat în ultima perioadă, dar s-a zgârcit să arate un joc complet, în care și atacul și apărarea să funcționeze la același nivel pe parcursul unui meci. Fără a ține prea mult cont de jocul cu Paraguay, care a fost un bun prilej de a mai pune lucrurile la punct. Partida contra Sloveniei a avut parte de un atac într-o zi foarte de bună, dar de-o apărare care a fost prinsă de multe ori pe călcâie în încercarea de a o bloca pe Ana Gros. Contra Spaniei, miza jocului și-a spus cuvântul, fetele au fost de multe ori indecise în atac, însă solide în apărare.

După o zi de pauză, au venit și cele mai grele meciuri: România – Angola și România – Franța. Angola, echipă de care ne vom aminti mereu prin prisma meciului de la Jocurile Olimpice din Brazilia. Iar Franța cel mai tare adversar din grupă după spusele specialiștilor dar și prin jocul arătat la ultimele competiții. Rezultatul? Un meci foarte greu cu Angola, care a prins „tricolorele” într-o zi în care jocul nu s-a prea legat. Și un meci experimental, pierdut cu Franța, în care au fost odihnite principalele jucătoare.

Scăderea de nivel a fost problema majoră a echipei. Dar asta privind lucrurile per total, pentru că au fost cam puține momentele în care am avut același ritm atac-apărare. Or, în fața unui adversar mult mai valoros, intensitatea și concentrarea trebuie să rămână la nivel maxim tot meciul. Ce a lipsit României în joc, a fost mai multă diversitate. Schemele au fost făcute pentru aruncările interilor, iar extremele au cam fost uitate în colțurile terenului. Cu toate acestea, spiritul și încrederea grupului sunt evident, punctele tari sau câștigurile după aceste meciuri. Probabil ele au dat și forță în apărare, acolo unde am descoperit un nou cuplu de apărători centrali: Crina Pintea – Cristina Zamfir – Florianu.

Cu mici excepții –Cristina Neagu, Crina Pintea sau Yuliya Dumanska,  care au avut mai multe rezolvări individuale – România s-a bazat pe forța de grup, care a trebuit să se descurce asta în condițiile date, cu majoritatea jucătoarelor debutante sau fără experiență la turneele finale. Acest aspect reprezintă un plus pentru echipa României, pentru îndeplinirea obiectivului pe termen lung.

                                                                                                        *

Acum vine momentul în care toate gândurile tale bune și încurajările spre îndreaptă spre mult iubita echipă, a României. Emoțiile cresc, pentru că meciurile din optimi, la fel ca cele din sferturi, sunt eliminatorii, și toată munca din grupe se poate risipi la finalul celor 60 de minute. Însă se zice că dacă gândești negativ atragi lucruri negative. Așa că ții pumnii  strânși și speri că tocmai această energie aparte de până acum să fie elementul surpriză și la fluierul final să aducă calificarea în sferturi. Să o luăm: pas cu pas, așa cum îndeamnă staff-ul echipei naționale.

Așadar în optimi, în fața Cehiei, la Leipzig, se prezintă o nouă șansă. Va profita România? Dacă va reuși să treacă de meciul din optimi (și au toate șansele să o facă), în sferturi cel mai probabil vor întâlni echipa Olandei.

Hai, România!

Sursă foto: Handbal Feminin Facebook